POETI CONTEMPORANEI Silvana Cojocăraşu
La tristezza del vincitore
Chiedimi se sono felice.
Salvami. Deciframi o divorami.
Il colibrì spicchia il volo
come se fosse un’arancia
dolce, strepitosa,
che si guarda allo specchio
e vede il cigno nero.
Si vive, si odia, si mente
a proposito di niente,
si fa l’esercizio del desiderio
chiusi dentro corpi speciali,
in racconti erotici per ragazzi.
Nel paese del lupo bianco
si passeggia tranquillamente.
L’occhio coperto
apre spirali di luce
sul cielo di mezzanotte.
Tra gli alberi
delle foreste di cemento grigio
si prova a ritrovare
la natura umana
l’essere profondo
si leggono i cervelli
si gioca a carte con i pensieri
in senso orario.
Riconoscere come l’ombra nera
che ci segue infinitamente
secondo l’ora solare.
Illuminate! – grida il Maestro – , fate vedere
al popolo il volto nascosto della Luna!
Tristeţea învingătorului
Întreabă-mă dacă sunt fericită.
Salvează-mă. Descifrează-mă sau devorează-mă.
Un colibri desface zborul
ca pe o portocală
dulce, savuroasă,
apoi se priveşte în oglindă
și vede o lebădă neagră.
Se trăieşte, se urăşte, se minte
pentru nimic,
se face exerciţiul dorinţei
închişi în corpuri speciale,
în povestiri erotice pentru copii.
În ținutul lupului alb
se umblă fără grijă.
Ochiul acoperit
deschide spirale de lumină
pe cerul din miazănoapte.
Între copacii
pădurilor din ciment cenușiu
se bâjbâie după
natura umană
ființa profundă
se citesc creierele
se joacă poker cu gândurile
în sensul acelor de ceasornic.
Să recunoaștem, ca umbra neagră
care ne urmărește fără sfârșit
pe ceasul solar.
Faceți lumină! strigă Maestrul, arătați
poporului fața ascunsă a Lunii!
Memoria vegetale
Sono la donna del fuoco,
la donna dell’acqua.
La freccia colpisce la straniera
nella sua città interiore,
voleva salvare il mondo
col grido tra rovine.
Da chi viene questo cuore,
come un fuoco rosso nel cielo?
La nostra storia,
le voci dei sogni
sotto la tempesta di ghiaccio,
si chiude
come un libro
nell’albergo dei poveri,
nel buio
i cani dell’estate
cercano la memoria vegetale.
Il pendolo solo
prima di sparire
guarda il ladro di foglie.
La memoria del fuoco,
la memoria dell’acqua
scorrono nelle mie vene.
Dormo sulle altre luci dell’ora
fino alla luna piena,
che mi guarda con un sorriso ironico
e mi mostra l’ombra
tra molte altre, tutte uguali.
Il cane del tramonto si avvicina
per giocare con me.
Chi sei tu, così buono e carino,
come mai sei venuto da me,
ti sei perso?
Memoria vegetală
Sunt femeie de foc,
femeie de apă.
Săgeata
loveşte străina
în cetatea dinăuntru,
vroia să salveze lumea
urlând printre ruine.
A cui este inima
aprinsă ca focul roşu pe cer?
Povestea noastră,
vocile visurilor
sub furtuna de gheaţă,
se închide
ca o carte
în azilul săracilor,
în întuneric
câinii verii
caută memoria vegetală.
Singur pendulul
înainte de a se opri
vede hoţul frunzelor.
Memoria focului,
memoria apei
curg prin venele mele.
Mă culc pe celelalte lumini ale orei
până când luna plină
începe să-mi râdă ironic în faţă
şi-mi arată umbra
printre multe altele, toate la fel.
Câinele apusului se apropie să se joace cu mine.
Cine ești tu, așa frumos și blând,
cum de-ai venit la mine,
te-ai pierdut?
Entro a volte nel mio sogno
Non sperate di liberarvi dei sogni.
NellʹImpero della polvere
la sentinella della pioggia resta
a mano disarmata
davanti al canone del desiderio
leggendo la guida per vivere.
La lampada del diavolo
ci dà consigli
per la fine del tempo.
Facciamo prove di felicità e guarigioni
allʹUniversità del crimine
dove si studia
lʹeconomia sentimentale
con la vita segreta delle muse
e lʹanatomia di un giocatore d’azzardo.
Nel teatro dei sogni
sono di luna
la tigre
la spia…
Io resto la ragazza che guardava il cielo
nello specchio dʹacqua
dopo la pioggia.
Uneori cutreier prin vise
Nu sperați să scăpați de vise.
În împărăția prafului
sentinela ploii rămâne
dezarmată,
cu pieptul deschis în fața armelor dorinței,
citind ghidul supraviețuirii.
Felinarul diavolului
ne dă sfaturi
pentru sfârșitul lumii.
Repetăm fericirea și vindecarea
la universitatea crimei,
unde se studiază
economia sentimentală
pe viața secretă a muzelor
și anatomia
pe un jucător de zaruri.
În teatrul visurilor
sunt una căzută din lună
un tigru
spionul…
Rămân copila care privea cerul
în oglinda apei
după ploaie.
Silvana Cojocăraşu (Romania): scrittrice, traduttrice, pubblicista, critico di teatro. Membro dell’Unione dei Giornalisti Professionisti di Romania. Laureata presso le Università di Lussemburgo, Constantza e Bucarest (Romania), É.N.A. Parigi (Francia). Traduttore di Italiano, Francese, Inglese, Spagnolo. Pubblica poesia, prosa, saggio, diario di viaggio, recensioni, cronache teatrali, studi di storia e patrimonio, libri in traduzione. Premi letterari conferiti da varie città, regioni e enti culturali in Italia. Onorificenze ufficiali assegnate da enti statali di Romania, Spagna, Cipro, Egitto.
